Astăzi am zis că nu mai plâng
Dar n-am putut să-mi țin cuvântul
Zile-mi petrec, ne-nțelegând
Cât ne-o mai suporta pământul?
Și Dumnezeu, cât să mai poată
Să stea cu spatele la noi
Văzând c-am devenit o gloată
De cel mai rău și-al dracu soi?
Ne credem veșnici pe planetă
Uităm că suntem ”muști de-o zi”
Nici îngerii de-ar face chetă
Un sfanț de-aramă n-am primi!
Sfârșitul nu cred că-i departe
Nu merităm o șansă nouă
Căci azi, de spui ”umanitate”
Parcă se rupe ceru-n două!
Iar de ești bun, nu-ți găsești locul
Umbli bezmetic, ești străin
Mai bine-ar fi să ne-ardă focul
Și-om șterge râul de venin!
