duminică, 5 iunie 2016

SPERANȚĂ DE IERTARE

În tine și-au lăsat ființa 
Cei dispăruți întru vecie
Inima, mintea și știința
Prin tine-au vrut să-mi lase mie.
Nu poți grăi, dar printre ramuri
Când frunzele-s de vânt bătute
De mult pieriți, bunici și neamuri
Transmit mesaje neștiute.
Pe toți i-ai cunoscut, dud falnic
Și toți plecat-au rând pe rând
Cine-ți aude-azi plânsul jalnic
Și seva-n scoarța ta arzând?
Tu simți azi izul de secure
Venit din depărtata zare
Pe cei ce viața vor să-ți fure
În setea de arginți cu-ardoare.
Eu știu că simți. Nu-i nebunie.
Tu nu ești doar un simplu pom
Eu nu uit că-n copilărie
Ai legănat un pui de om.
Încerc acum să lupt cu soarta
Și cu acei ce nu-nțeleg
Căci nu concep, când deschid poarta
Să nu am către ce s-alerg.
În curte nimeni azi n-așteaptă
De mult s-au dus strămoșii mei
Doar tu, în straja ta cea dreaptă
Rămas-ai s-amintești de ei.
De n-am să pot opri furtuna
Crenguță voi lua din tine
Și-o voi planta când iese luna
Udând-o-n lacrimi și suspine.
05.06.2016