AMINTIRE

Iulia Pârvu

01.07.2015

Îmi bate-n fereastră crenguța de dud

Mă-ndeamnă să scriu tot ce simt și ce-aud

Și-mi spune povestea pe care demult

Copil când eram îmi plăcea s-o ascult.

Povestea-i cu zâne, zmei răi și pitici

C-o casă la țară, un nuc și pisici

C-o prispă, și-o sobă, și-o viță de vie

Cu doi bătrânei și-un sătuc de câmpie.

Ca orice poveste, a ajuns la final

De-ndată ce Gruia s-a dat jos de pe cal

Odată cu Prâslea, tăind mărul de aur

Cu puiul de Pajură-nghițit de balaur.

Din ierni, și Crăciunuri, și sănii în zbor

Rămas-amintire și-un gând trecător

Dar gând ce m-ajută prin viață să-mi car

Și crucea, și soarta, peste grele să sar.

Căsuța-i ruină, de toți părăsită

Grădina-i pustie și neîngrijită

Doar sufletu-i tânăr și-așteaptă o zi

Când tot ce-a iubit va reîntâlni.