sâmbătă, 16 mai 2015

Cugetare

Tot ce eu știu e că nu știu nimic
Din ce a fost, ce e sau ce va fi
Viața-i un vis ce trece câte-un pic
De multe ori chiar făr-a o simți.

Cu cât înveți și vrei să știi mai multe
Cu-atât te-afunzi în înțeles ascuns
Căci după fiecare deal urmeaz-un munte
De alte întrebări fără răspuns.

Nu-ți poți închipui nemărginirea
Te simți neputincios și limitat
Dar de-o secundă îți întorci privirea
Poți să găsești răspunsul căutat.

El se găsește dincolo de lume
Și-l vom afla când vom păși-n abis
Până atunci nimeni nu-l poate spune
Rămâne pentru noi subiect închis.

Să îi lăsăm pe alții să vorbească
Pe cei ce le știu toate câte sunt
Noi să-ngrijim de hrana sufletească
Atât vom lua cu noi de pe pământ.



                   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu