AMINTIRE
Iulia Pârvu
01.07.2015
Îmi bate-n
fereastră crenguța de dud
Mă-ndeamnă
să scriu tot ce simt și ce-aud
Și-mi spune
povestea pe care demult
Copil când
eram îmi plăcea s-o ascult.
Povestea-i
cu zâne, zmei răi și pitici
C-o casă la
țară, un nuc și pisici
C-o prispă,
și-o sobă, și-o viță de vie
Cu doi
bătrânei și-un sătuc de câmpie.
Ca orice
poveste, a ajuns la final
De-ndată ce
Gruia s-a dat jos de pe cal
Odată cu
Prâslea, tăind mărul de aur
Cu puiul de
Pajură-nghițit de balaur.
Din ierni,
și Crăciunuri, și sănii în zbor
Rămas-amintire
și-un gând trecător
Dar gând ce
m-ajută prin viață să-mi car
Și crucea,
și soarta, peste grele să sar.
Căsuța-i
ruină, de toți părăsită
Grădina-i
pustie și neîngrijită
Doar
sufletu-i tânăr și-așteaptă o zi
Când tot
ce-a iubit va reîntâlni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu