Da, steliștilor, echipa voastră a jucat mai bine în meciul de azi și merita victoria. Aveți câteva plusuri față de noi, cel mai important: un patron care, așa prost cum e, bagă bani în echipă și se vede pe teren. Evident că e suficient, hrana voastră sunt victoriile și, implicit, trofeele, fără de care v-ați usca și ați dispărea așa cum ați apărut: peste noapte. Noi, pe de altă parte, ne tragem seva din lucruri profunde, pe care voi nu le veți înțelege niciodată. E de prisos să vă explic de ce 2.500 de oameni s-au auzit azi pe Național Arena mai tare decat alți 50.000. E cam ca atunci când românii se băteau cu turcii în inferioritate numerică și câștigau, fiindcă dragostea de țară era mai puternică decât dorința de expansiune. Nu mă aștept să aveți habar de istorie, tot ce știți voi ține de „istoria” aia mincinoasă pe care pretindeți că o aveți și pe care ne-o aruncați în față de câte ori se ivește ocazia. Spuneți că meciurile cu noi nu sunt derby-uri, dar v-ați bucurat la final ca și când ați fi luat campionatul! Negați cât vreți, că nu vă crede nimeni: vă țâțâie fundul de câte ori auziți de Rapid! Plus de asta, voi habar n-aveți să vă bucurați! Un SUPORTER (nu că ați ști ce e ăla) nu ar spune niciodată “băi, Rapidistule, a luat Rapidul bătaie”, ci „băi, Rapidistule, a câștigat steaua”. Vă face plăcere mai mult deziluzia altora, decât propria voastră bucurie. Patetici, de la primul la ultimul, asta e definiția voastră.

Să vă spun eu cum v-ați prezentat azi în tribune. NU AȚI EXISTAT! Fără stație de amplificare voi nu vă auziți! A trebuit să puneți muzică pentru că așa aveați impresia că ne veți acoperi fonic! Marea galerie a stelei a fost reprezentantă azi un individ abject pe nume gabi safta, care a behăit necontenit în microfonul de crainic încercând să scoată ceva de la voi, să vă determine să cântați! Degeaba v-a reamintit că aveți 23 de titluri, în van v-a zgâriat timpanele cu îndemnuri disperate, v-a adus aminte că voi ați rămas singurii care joacă în Europa, mai avea puțin și vă amenința că, dacă nu cântați, își zboară creierii în direct! Cu cine vrei să faci treabă, nenea safta? Cu ăia pe care îi îndemni să se înjure singuri de mamă? Tu, instigatorule la violență și rasism, te crezi vreun căpitan de oști? Ți-ai greșit vocația, băiețaș! Locul tău nu e la stadion, nici măcar la circ, locul tău e la pușcărie! Să te ferească Domnul să ajungi vreodată în mâinile Rapidiștilor, că nu te mai scapă de acolo nici toți banii lui becali!

Au fost momente azi în care disprețul și ura față de steaua au fost mai puternice în sufletul meu decât dragostea pentru Rapid. Recunosc asta cu rușine și îmi cer iertare. Acum, că m-am calmat, îmi dau seama că RAPIDUL NU MERITĂ DRAGOSTE CU JUMĂTATE DE MĂSURĂ, Rapidul merită iubit la maxim, zi de zi, clipă de clipă, Rapidul nu trebuie să nască ură, Rapidul trebuie să fie, până la sfârșitul zilelor noastre, lucrul care să ne diferențieze de toți ceilalți. Putem urî conducerea Rapidului, dar nu Rapidul! Rapidul n-are nicio vină că a ajuns pe mâna unora care nu știu să-l prețuiască. Mai devreme sau mai târziu, Rapidul va redeveni ce-a fost și mai mult decât atât. E greu să ai răbdare, știu, dar trebuie să ne purtăm crucea de Rapidiști până la capăt. N-am nicio îndoială că toate sunt orânduite de Sus și că însușirea noastră cea mai de preț este în același timp și povara cea mai mare pe care trebuie s-o ducem: răbdarea. SĂ AVEM RĂBDARE.

Mă uitam azi la steliști și mai că mi-am dorit să fim și noi atât de mulți cum sunt ei, m-a durut pentru o clipă că suntem puțini. Dar, ca întotdeauna, mi-am îndreptat gândurile către una din ideile pozitive pe care mi le-am sădit în suflet și pe care le scot la iveală în momentele grele: metalele prețioase sunt rare. Florile sunt mai puține decât buruienile. Oamenii deosebiți sunt atât de greu de găsit! De ce să fim mulți? De ce să fim ca alții? Noi suntem UNICI și e normal să nu “creștem” pe toate drumurile.

Să ne revenim după această nouă decepție! Nu va fi nici pe departe ultima! Câte ne mai așteaptă, oare, până la sfârșitul vieților noastre? Cu siguranță, multe! La următorul meci pe Giulești trebuie să facem pământul să vibreze sub săriturile noastre și cerul să tremure la auzul glasurilor noastre! Doar prin asta trăim. DE-ASTA IUBIM RAPIDUL ȘI RAPIDUL NE IUBEȘTE PE NOI. SĂ NU-L LĂSĂM SĂ PIARĂ. SĂ FIM RAPIDIȘTI PÂNĂ LA CAPĂT!

Iulia Pârvu, 25.09.2012 (după steaua  - Rapid 1-0)