Și-aștept să-mi dai un semn că nu greșesc
Dar ochii-mi obosesc, și în privire
Răsar doar nori, sub un clipit firesc.
Speranța-i doar un moft, dar n-o pot stinge
Chiar dacă-ncerc timid să o sugrum
Respir și reîncerc, în suflet ninge
Și viscolul transformă vara-n scrum.
Văi și abisuri îmi năpădesc toți porii
Și vreau s-alung imaginile crude
Nu-s pesimistă, de ce sunt negri norii
Și am necontenit genele ude?
Simt că mă schimb cu fiecare clipă
Că devin alta și îmi pierd esența
Ce-am de făcut când inima îmi țipă
Să tac, să rabd, să conjur providența?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu