Despre cea mai URÂTĂ echipă din România

Mi-am propus în nenumărate rânduri să nu mai scriu despre 5teaua. Dar nu pot, pentru că sunt învăţată să reacţionez atunci când văd că se încalcă toate regulile bunului simţ. Aşa sunt eu, trebuie să protestez, chiar dacă e posibil să nu mă audă decât câţiva oameni. Cei care mă aud şi sunt în asentimentul meu contează enorm, mult mai mult decât alţi 50.000, iar inimile lor bătând în acelaşi ritm cu inima mea valorează cât toţi banii din lume şi încă un leu în plus, ca să mă inspir dintr-un cântec despre Rapid.

Vreau să vă vorbesc în această seară despre un lucru observat de mine în urma evenimentelor din ultima vreme. Am suferit cu toţii văzând cât de nedrept e uneori fotbalul. Ne-am enervat, am înjurat, am urât, am detestat că o echipă precum 5teaua, ai cărei admiratori nu ştiu ce înseamnă iubirea adevărată, are noroc cu carul şi reuşeşte să câştige în înfruntările pe care le are. Am fost şi suntem frustraţi, pentru că în general cei care nu merită au parte de momente de fericire şi e normal să ne deranjeze acest lucru, pentru că e nedrept. Personaje abjecte precum Gigi Becali, Meme Stoica, Gabi Safta, alături de o turmă imensă de stelişti anonimi, se bucură în aceste clipe. Televiziunile îi ridică în slăvi, fie crezând că îşi urcă astfel audienţa la cer, fie pentru că sunt plătite să vâre pe gâtul românilor mizeriile comandate de un anumit şef de stână. Oricare dintre cele două motive nu ne poate provoca decât scârbă, pentru că în momente ca acestea constatăm că sclavia nu a fost abolită nici acum în ţara noastră, iar trăsăturile rele ale comunismului încă sunt ca la ele acasă. Dacă Ceauşescu a făcut şi lucruri bune pentru popor, ăştia întrec orice măsură a nesimţirii şi a prostului gust, dând dovadă nu doar de ignoranţă, dar şi de o laşitate rar întâlnită. E normal ca noi, ceilalţi, care facem parte din clasa ce pune accent pe onestitate şi fairplay, să îi provocăm la duel ori de câte ori ni se iveşte ocazia şi să încercăm să îi punem la zid prin orice mijloace.

Ei se mint că performanţele lor au dat naştere unor sentimente de iubire, a unor pasiuni inimaginabile, că n-a mai văzut planeta în viaţa ei un aşa ataşament faţă de o echipă de fotbal. Să le spunem noi la ce anume au dat ei naştere şi ce reprezintă 5teaua pentru majoritatea românilor! Aţi citit cu toţii comunicatul celor de la Universitatea Craiova, în care cer să nu mai fie incluşi cu forţa în categoria celor „20 de milioane de români” care susţin echipa armatei. Ba mai mult, îşi arată repulsia faţă de trecutul mai mult decât necinstit al 5telei, declarându-şi făţiş dispreţul vizavi de performanţele lor mincinoase. Mergem mai departe la fanii Petrolului, care printr-o poezie extraordinară (ce a împânzit efectiv internetul) au demonstrat şi ei că respectul faţă de fotbal e echivalent cu damnarea furtişagurilor făcute de 5teaua de la înfiinţarea ei şi până în prezent. Fraţii timişoreni au avut şi ei, la rândul lor, un banner extrem de sugestiv: „Nu uităm uşor anii de tiranie, 5teaua nu reprezintă întreaga Românie!”. De Rapidişti, ce să mai zic? De oţelari, de bistriţeni, de arădeni, de clujeni, de ieşeni, de TOT RESTUL suporterilor de fotbal din ţara asta? Merită toţi aceşti oameni să fie ignoraţi în detrimentul unei MINORITĂŢI reprezentată de stelişti? Pentru că oricâte perechi de ochelari de cal (sau de oaie, în cazul ăsta) aţi purta, „jurnaliştilor”, tot e vizibil din spaţiul cosmic faptul că sunteţi în dezavantaj numeric şi singura concluzie valabilă este aceea că 5teaua voastră nu naşte altceva decât o antipatie profundă şi un dispreţ de proporţii! Asta, şi o droaie de lingăi, de slugi şi de profitori, care mâine, când niciun trofeu nu va mai străluci la orizont, vor fugi precum potârnichile care încotro, negând că au ţinut vreodată cu 5teaua. Nu aveţi nimic valoros, şi poate că mi-ar fi milă de voi, dacă nu aş şti că sunteţi doar nişte mizerii.



PS: Mi s-a cerut, de către un om pe care îl consideram prieten, să aleg între el şi Rapid. Băiatul, care s-a trezit peste noapte că e stelist, s-a arătat deranjat de fanatismul meu şi de pasiunea cu care vorbesc despre echipa mea de suflet, păcălindu-se că aş putea vreodată să renunţ la satisfacţia de a-mi propovădui cea de-a doua religie. Dacă pe moment am fost deranjată de acest fapt şi chiar i-am dat ocazia de a-şi retrage cererea, acum sunt mai mult decât mulţumită că am scos din viaţa mea încă un element care nu merita să fie acolo. Mai presus de orice antipatie, e dragostea pentru Rapid şi pentru Rapidiştii mei!