Reîntâlnire cu bunicul

Când fulgi de nea aştern pervazul
Şi bate crivăţu-n ferestre
Luciri albastre ca topazul
Mă duc pe aripi de poveste.

Şi-adorm cu gândul iar la tine
Bunicule, şi-n vis mi-apari
Spunându-mi iar poveşti cu zâne
Şi Feţi-Frumoşi pe armăsari.

Mă mângâi şi-mi săruţi obrajii
Şi-mi spui că ne vom revedea
Într-un alt vis şi-n altă lume
Când Bunul Dumnezeu o vrea.

Că eşti alături de bunica
Şi mă îndemni să nu fiu tristă
Doar s-am răbdare şi speranţă
Căci viaţa de apoi există.

Când mă trezesc, văd răsăritul
Şi-mi amintesc tot ce mi-ai spus
Acum ştiu, moartea nu-i sfârşitul
Când te încrezi în Cel de Sus.